coachvali
ignatmeticulos
despre
Vali
La 32 de ani, mai puternic ca la 20 - acesta sunt eu - insa sunt la fel de progresiv, cu scopul prevenirii imbatranirii biologice. Asa vreau sa ma simt, si stiu ca sunt pe drumul cel bun - de a mentine un echilibru sanatos al vietii.Vali
Vali Ignat
Cred ca am stiut asta de cand am fost copil sau poate ca asa am simtit. De ce zic asta? Pentru ca de cand am amintiri cu mine, imi amintesc plimbandu-ma pe dealuri, alergand pe terenuri de fotbal, catarandu-ma in copaci, sarind peste garajele de masini si inotand in raurile si paraiele din zona Subcarpatilor de Curbura ai Romaniei. Toate amintirile pe care le am din frageda tinerete se petrec in miscare, miscare continua, inconstienta, pe care o “executam” cu placere, fara sa realizez cat de importanta va fi mai tarziu.consecventrabdator
Din timpul liceului imi aduc aminte ca aveam cel putin 3 ore pe saptamana de educatie fizica si sport. Pe langa scoala - unde se respecta cu sfintenie programa scolara (cu 3 ore de sport/saptamana) am cochetat cu tot felul de sporturi - la care aveam voie - deoarece mai existau si activitati interzise de mama care avea grija de fiul ei mai mic, si anume tot ce insemna contact fizic voit si se lasa cu spart/rupt/umflat nasul si fata. Si daca nu ma lasa la karate? Oricum improvizam miscarile de arte martiale cu vecinii in spatele blocului, uneori la finalul meciurilor de fotbal sau miuta... erau orgolii maripersuasivImplicat
Revenind la sporturile practicate, pot sa enumar printre acestea: fotbal, baschet, handbal si volei, cel din urma ramanand sportul meu de suflet. Am jucat volei 5 ani si am obtinut medalia de bronz la campionatele nationale de juniori, de la Baia Mare 2005, pe postul de libero.empaticloial
Intr-un final, a venit si momentul sa plec de acasa, la varsta de 19 ani, spre orasul ce avea sa ma gazduiasca - Cluj Napoca. In perioada facultatii am facut o pauza de la sport, timp de 3 ani, fapta care a dus la o cadere intr-o panta abrupta spre un stil de viata sedentar si cu un nivel scazut de energie. Pana la urma, orice evolutie vine cu putina suferinta, iar eu sufeream pentru ca nu imi mai placeam. Nu mai voiam sa ma vad gras în oglinda, nu imi placea sa ma aud gafaind cand urcam cele patru etaje ale blocului sau sa ma incurce burta când ma incheiam la sireturi. Eu, care proveneam dintr-o viata sportiva neintrerupta.
lifeStyle activ
Cu un obiectiv bine stabilit am pasit intr-o sala neconventionala in 2015, unde mi-am reinceput activitatea de sportiv, sau cum imi place mie sa zic – atlet - si mai tarziu antrenor.A fost greu cand am realizat cat de mult regresasem in trei ani de zile, insa memoria musculara si-a facut treaba si asa am revenit la forma pe care mi-am dorit-o, dar tot timpul cu obiectivul notat cu litere mari pe hartie si în minte, ajungand din ce in ce mai aproape de el.
Odata ce obiectivul a fost atins am fixat altul, care la randul sau a fost indeplinit cu succes. In acest mod anii au trecut, adaugand si mai multa pasiune pentru ceea ce fac si disciplina.
fericitsincer
Acum sunt antrenor, iar atletii mei imi spun “coach”. Sunt cel mai fericit pentru ca merg la un job unde devin pe zi ce trece mai puternic, mai intelept, si unde am reusit sa ma iubesc pentru tot ceea ce fac.